Ranile de atasament in relatiile de cuplu – Sue Johnson, 5/5

Ranile de atasament in relatiile de cuplu – o noua perspectiva asupra impasurilor in terapia de cuplu – Susan M. Johnson, Judy A. Makinen, John W. Millikin

Rezumat

Acest articol identifica si operationalizeaza conceptul nou definit de rana de atasament. O rana de atasament apare atunci cand un partener nu implineste asteptarile celuilalt de a-i oferi acestuia din urma confort si ingrijire (hrana emotionala) in momente de pericol sau distres. Incidentul devine o tema recurenta si creaza un impas care blocheaza relatia si repararea acesteia in terapie. O rana de atasament este caracterizata de o situatie de abandon sau de tradare a increderii intr-un moment critic definit de o nevoie si o sensibilitate mai mare. Acest tip de incident defineste apoi relatia ca fiind nesigura si mentine un nivel inalt al stresului relational pentru ca este folosit in mod continuu ca standard pentru nivelul de incredere in partenerul care a provocat rana.

Conceptul de rana de atasament este definit aici in contextul terapiei de cuplu centrata pe emotii, o abordare pe termen scurt, validata empiric, care ajuta cuplurile sa identifice sursele de distres in relatie si sa le diminueze/elimine. Conceptele teoretice de baza ale acestei abordari se regasesc in teoria atasamentului, mai specific, in aplicarea acesteia la relatiile romantice din viata adulta. Prin delimitarea conceptului de rana de atasament si dezvoltarea permanenta si continua a unui model detaliat al rezolvarii acestora terapeutii de cuplu vor putea din ce in ce mai bine sa identifice, sa descrie si sa trateze eficient astfel de rani si sa abordeze blocajele terapeutice asociate acestora.

În această ultima parte a articolului, dupa ce am punctat cateva idei generale in introducere http://eftromania.ro/ranile-de-atasament-in-relatiile-de-cuplu-sue-johnson-15/, am prezentat pe scurt Terapia de cuplu centrata pe emotii EFT http://eftromania.ro/ranile-de-atasament-in-relatiile-de-cuplu-sue-johnson-25/, am definit conceptul de rana de atasament si am prezentat pe scurt relatia acesteia cu trauma, din punct de vedere conceptual si concret http://eftromania.ro/ranile-de-atasament-in-relatiile-de-cuplu-sue-johnson-35/ si am exemplificat un exemplu clinic de rana de atasament http://eftromania.ro/ranile-de-atasament-in-relatiile-de-cuplu-sue-johnson-45/ va invităm să parcurgem impreună pasii necesari pentru Vindecarea ranilor de atasament.

O investigare preliminara a procesului vindecarii ranilor de atasament este in curs de realizare. Totusi, in conformitate cu cadrul analitic propus de Greenberg, intelegerea evenimentelor-cheie de schimbare incepe cu o schema rationala a procesului presupus al schimbarii. Apoi acesta este verificat si rafinat prin observarea unui numar restrans de cazuri inainte de a se demara un studiu formal care sa compare procesele ce conduc la un eveniment de schimbare care sa aiba succes cu procesele care au loc in evenimentele ce inregistreaza mai putin succes. Mai jos este schitata o prezentare generala a procesului de vindecare a ranilor de atasament care are loc in al doilea stadiu al EFT si blocheaza procesul terapeutic, care este in prezent in curs de nuantare si rafinare.

1 – un indicator specific semnaleaza inceperea evenimentului. In acest caz, pe masura ce terapeutul incurajeaza partenerul ranit sa inceapa sa isi asume riscul de a se conecta cu celalalt partener, care acum este accesibil, partenerul ranit incepe sa descrie un incident in care s-a simtit abandonat si neajutorat si a trait un sentiment de tradare a increderii in celalalt partener care i-a deteriorat credinta ca relatia este o legatura emotionala sigura. Acest partener vorbeste despre incident intr-o maniera inalt emotionala. Incidentul este prezentat intr-o maniera vie si prezenta mai degraba decat ca o simpla reamintire. Partenerul celalalt nu tine cont, neaga sau minimizeaza incidentul si durerea partenerului ranit si adopta o postura defensiva.

2 – cu ajutorul terapeutului partenerul ranit ramane in contact cu rana sa si incepe sa exploreze impactul acesteia si semnificatia de atasament. De obicei in acest moment ies la iveala emotii noi. Furia se transforma intr-o exprimare clara a durerii, neajutorarii, fricii si rusinii. Devine clara legatura dintre rana si ciclurile negative care se manifesta in relatie in momentul prezent. De exemplu, un partener spune „ma simt atat de lipsit de speranta. Il pocnesc ca sa ii arat ca nu poate sa pretinda ca nu sunt aici. El nu poate pur si simplu sa stearga cu buretele durerea mea”.

3 – partenerul „acuzat”, sustinut de terapeut incepe sa auda si sa inteleaga semnificatia evenimentului dureros si sa o descifreze in termeni de atasament ca reflectare a nivelului sau de importanta pentru partenerul ranit in loc de o reflectare a incapacitatii sale personale sau lipsei sale de sensibilitate. Acesta constientizeaza durerea si suferinta partenerului ranit si exploreaza felul in care evenimentul a fost experimentat de catre acesta.

4 – partenerul ranit face pasi catre o integrare si o realizare a unei naratiuni complet articulate a ranii, catre exprimarea regretului pentru pierderea pe care a implicat-o aceasta si a temerilor referitoare la pierderea specifica a legaturii de atasament. Acest partener permite celuilalt sa fie martor la vulnerabilitatea sa.

5 – celalalt partener devine mai implicat emotional si isi constientizeaza responsabilitatea pentru partea sa din evenimentul dureros exprimandu-si empatia, regretul si/sau remuscarile.

6 – partenerul ranit risca apoi sa ceara confort si ingrijire de la partenerul care mai inainte a fost indisponibil la momentul evenimentului dureros.

7 – celalalt partener raspunde intr-o maniera care denota interes si grija si care functioneaza ca un antidot pentru experienta traumatica a ranii de atasament. Partenerii sunt apoi capabili sa construiasca impreuna o noua naratiune cu privire la eveniment. Aceasta naratiune este structurata si ordonata si include, pentru partenerul ranit, o intelegere clara si acceptabila a modului in care celalalt partener a ajuns sa raspunda in modul in care a facut-o, in maniera care i-a provocat foarte mult stres emotional in timpul evenimentului.

8 – odata ce rana de atasament este vindecata, terapeutul poate sa sustina mult mai eficient cresterea increderii si demararea ciclurilor pozitive de conectare. Cuplul poate sa duca la bun sfarsit evenimente de schimbare cum ar fi linistirea (softening) in care partenerul mai ostil poate sa isi impartaseasca nevoile de atasament iar celalalt poate raspunde acestora. Acest proces emotional defineste relatia ca o oaza de siguranta emotionala incurajand si sustinand rezolvarea tuturor celorlalte dificultati si intrarea in stadiul final al terapiei.

Concluzii

Scopul acestui articol a fost sa delimiteze constructul nou dezvoltat de rana de atasament. Desi literatura de specialitate sugereaza ca diferite tipuri de tradare a increderii (lipsa de loialitate, dezamagirea, infidelitatea) sunt defavorabile si dauneaza relatiilor apropiate emotional, acestor formulari le-a lipsit in general o paradigma teoretica orientativa. Intemeiata si fondata pe o baza teoretica solida, rana de atasament este conceptualizata ca o rana care apare cand unul dintre parteneri esueaza sa raspunda celuilalt intr-un moment critic de nevoi emotionale intense, iar acest incident devine apoi o tema clinic recurenta si creaza un obstacol in procesul de reparare a relatiei.

Ca si construct, rana de atasament are implicatii importante atat pentru clinicieni cat si pentru cercetatori. Acest concept are o semnificatie clinica prin aceea ca poate ajuta la explicarea motivului pentru care unele cupluri au dificultati in a raspunde procesului terapeutic. Astfel de evenimente trebuie sa fie abordate si rezolvate pentru a preveni recaderile dupa terapie. Delimitarea unor astfel de evenimente permite de asemenea si formularea unui set sistematic de interventii in vederea vindecarii lor. Pentru cercetatori, delimitarea unor probleme specifice care pot sa apara si a unor obiective specifice ale terapiei faciliteaza si usureaza investigarea factorilor esentiali ai proceselor de schimbare. Odata ce procesul de vindecare a ranilor a fost conturat si trasat, cercetarea se poate orienta catre delimitarea factorilor care sunt predictori pentru „blocarea” unui partener in astfel de rani si conduc la rezolvarea in terapie. Noi am prezice ca astfel de factori includ atat pe cei relationali cat si anumiti factori particulari specifici partenerilor. Factorii relationali ar putea fi: rigiditatea ciclurilor negative de interactiune, respectiv existenta unei anumite forme de angajament si implicare emotionala. Factori personali ar putea fi: experientele anterioare specifice de tradare, de exemplu abuzul sexual in copilarie care are tendinta sa faca aspectele referitoare la incredere si dependenta deosebit de problematice si, respectiv, in general natura modelelor interne de lucru referitoare la sine si la ceilalti. Am putea presupune ca partenerii care se caracterizeaza ca avand un stil de atasament evitant-dismissing in relatia prezenta si care au un nivel inalt de ambivalenta cu privire la increderea in ceilalti sunt mult mai dificil de ajutat sa iasa din impasul creat de ranile de atasament.

Pentru cuplurile care vin la terapie abordarea obiectivului de a vindeca ranile de atasament poate in mod potential sa conduca la restabilirea sigurantei legaturii emotionale de atasament care este „protectia principala impotriva sentimentelor de neajutorare si lipsa de sens” si este un factor important in crearea rezilientei atat la nivel individual, pentru fiecare partener, cat si in relatia pe termen lung.

hope

Susan M. Johnson, Judy A. Makinen, John W. Millikin – Attachment injuries in couple relationships: a new perspective on impasses in couples therapy, Journal of Marital and Family Therapy, April 2001, vol.27, no.2, 145-155.