Dialogurile Distructive (Demon Dialogues)

12365985_1236750419673114_6618337624217594017_oDialoguri distructive:

DD1 – Găseşte Vinovatul

DD2 – Protest Polka (Urmărire-Retragere sau Critică-Apărare)

DD3 – Îngheaţă şi fugi (Retragere-Retragere)

Fiecare dintre noi poate fi prins într-una dintre aceste interacţiuni negative la un moment dat în decursul unei relaţii romantice. Uneori acestea sunt dansuri scurte, dar riscante, în contextul unei legături altfel sigure. În alte cazuri, în care legătura emoţională este mai puţin sigură, ele devin răspunsurile obişnuite. După o vreme, nu mai este nevoie decât de un simplu stimul care poate indica negativitatea din partea celuilalt pentru a se declanşa un Dialog Distructiv. În cele din urmă, tiparele toxice capătă un caracter permanent şi devin atât de bine impregnate în fiecare fibră a relaţiei încât o subminează cu totul, blocând orice încercare de reparare sau reconectare.

DD1 – Găseşte Vinovatul (Tu!, nu eu!!)

Scopul acestui dialog este auto-protecţia dar mişcarea sa tactică principală este atacul reciproc prin acuzaţii şi învinuiri. Elementul care declanşează acest tipar de răspunsuri este fapul că într-un anumit moment ne simţim răniţi de către partener sau vulnerabili în faţa acestuia şi dintr-o dată simţim că nu mai deţinem controlul. Siguranţa noastră emoţională a dispărut. Atunci ne alarmăm şi, în astfel de momente, ne folosim de absolut orice ne poate face să credem că ne putem redobândi controlul. Facem deci acest lucru definind partenerul în termeni foarte negativi şi aruncând asupra lui o umbră cât mai întunecată. Atacul nostru se poate datora unei furii reactive sau poate avea rol preventiv.

Odată ce suntem prinşi într-un tipar negativ de interacţiune începem să îl anticipăm, ne aşteptăm ca el să se întâmple, îl vânăm, urmărim când apare şi avem tendinţa să reacţionăm mult mai rapid atunci când îl sesizăm. Desigur, toate acestea nu fac decât să întărească şi să automatizeze şi mai mult tiparul respectiv. Dar faptul că suntem atât de precauţi, prudenţi şi grijulii şi pentru că anticipăm faptul că vom fi cu siguranţă răniţi, noi reuşim de fapt să ne închidem singuri orice cale de ieşire din acest dans cu final negativ. Nu mai putem să ne relaxăm alături de partenerii noştri şi în mod sigur nu putem să ne conectăm cu ei sau să avem încredere în ei. Aria reacţiilor şi răspunsurilor noastre devine din ce în ce mai restrânsă şi deteriorează relaţia încet dar sigur. Începem să vedem relaţia ca fiind din ce în ce mai nesatisfăcătoare şi mai nesigură, iar pe partener începem să îl vedem ca fiind nepăsător sau chiar vinovat de ceea ce se întâmplă. Cu cât mai mult ataci cu atât mai periculos mi se pare că eşti şi cu atât mai atent sunt eu şi mai vigilent să detectez atacul tău, apoi cu atât mai puternic reacţionez şi lovesc şi eu. Şi facem acest lucru din nou şi din nou. Înainte să începem să construim relaţia bazată pe siguranţă şi încredere, avem nevoie să oprim tiparul negativ. Secretul cu ajutorul căruia acest dans distructiv poate înceta este recunoaşterea faptului că niciunul dintre noi nu este Vinovatul. Tiparul acuză/acuză însuşi este personajul negativ în povestea aceasta, iar partenerii cuplului sunt în egală măsură victimele sale.

DD2 – Protest Polka

Relaţiile de ataşament sunt singurele legături de pe acest pământ în care orice răspuns este mai bun decât niciun răspuns. Suntem creaţi în aşa fel încât atunci când nu obţinem niciun răspuns emoţional de la parteneri, începem să protestăm. Tocmai despre acest lucru este Protest Polka – încercarea de a obţine un răspuns, un răspuns care să ne conecteze şi să ne facă să ne simţim în siguranţă.

Totuşi, cuplurilor le este de multe ori dificil să recunoască acest tipar. Spre deosebire de tiparul evident atac-atac din scenariul Găseşte Vinovatul, Protest Polka este mai subtil. Unul dintre parteneri este mai provocativ şi protestează activ împotriva deconectării, iar celălalt se retrage, protestând astfel tăcut împotriva criticii. Ambii parteneri vor fi apoi nemulţumiţi, îşi vor rata reciproc semnalele şi vor considera de cele mai multe ori că au o „problemă de comunicare” vag definită sau vor reclama o „tensiune constantă între noi”.

Într-o relaţie nesigură Protest Polka prinde viteză şi devine din ce în ce mai intens. În cele din urmă crează nişte pagube atât de mari încât partenerii nu mai pot rezolva nicio problemă şi ajung să nu mai poată comunica între ei cu privire la aproape nimic. Atunci sentimentul deconectării şi distresul emoţional se infiltrează în toate aspectele relaţiei. Totuşi, este important să menţionăm faptul că nicio relaţie nu este saturată pe de-a-ntregul de tiparul acesta distructiv despre care vorbim aici. Există încă momente de reală apropiere. Dar aceste momente nu mai apar suficient de frecvent sau nu mai au suficient de multă putere pentru a contracara pagubele produse de Protest Polka.

Din punct de vedere al perspectivei ataşamentului, problema nu este conflictul sau controlul, ci distanţa emoţională.

Dacă eu vin către tine pentru a găsi conexiunea emoţională iar tu îmi răspunzi pe nivelul intelectual încercând să îmi explici cum stau lucrurile într-o problemă, fiind atent mai degrabă pe explicaţii decât la mine atunci, eu, la nivelul sistemului meu de ataşament voi experimenta încercarea mea drept „niciun răspuns”. Primul pas în a opri Polka de Protest este să recunoaştem muzica emoţiilor pe care se desfăşoară dansul dintre noi.

– În primul rând – Este nevoie să învăţăm să vedem acel cum al dansului dintre noi şi ce spune ritmul, direcţia generală, mişcarea de ansamblu despre relaţia noastră în loc să ne concentrăm pe ce – conţinutul argumentelor, ideilor, opiniilor.

– Apoi – avem nevoie să învăţăm să observăm şi să descifrăm mişcările partenerului şi modul cum acestea se corelează sau nu cu ale noastre, pentru a forma dansul.

– În al treilea rând – ne reamintim permanent că totul are la bază distresul provocat de nevoile de ataşament neîmplinite şi deconectarea emoţională nu poate fi rezolvată prin simpla sporire la nivel de suprafaţă a abilităţilor de comunicare sau prin rezolvarea logică a problemelor.

– Învăţăm să vedem şi să abordăm Polka drept un inamic comun al relaţiei nu ca un „prieten vechi mai nesuferit dar cu care ne-am obişnuit”. NU. Dialogul Distructiv este inamicul comun şi avem nevoie să învăţăm împreună să îl de-escaladăm, colaborând ca o echipă la acest task.

– Partenerii dobândesc putere asupra Dialogului Distructiv dacă nu se mai feresc de el, îi recunosc existenţa – numai aşa pot lupta împotriva lui – îl pot numi şi astfel încep să îl stăpânească.

Capacitatea fiecăruia dintre parteneri de a recunoaşte şi accepta existenţa protestelor împotriva separării, personale sau ale celuilalt, indiferent de forma pe care o iau acestea, precum şi de a învăţa să iasă din ciclul emoţional toxic este un element crucial pentru o relaţie sigură şi sănătoasă. Pentru ca o legătură emoţională bazată pe iubire să rămână puternică şi să crească, cuplul trebuie să poată repara momentele de rupere de contact şi partenerii trebuie să iasă împreună din fundăturile unde îi duc Dialogurile Distructive care nu fac decât să agraveze şi să adâncească distanţa.

În gestionarea acestui dialog un element esenţial este flexibilitatea şi capacitatea de a observa mişcările emoţionale proprii şi impactul acestora asupra partenerului.

DD3 – Îngheaţă şi fugi

Problema reală în Dialogul Distructiv Îngheaţă şi Fugi este lipsa de speranţă care caracterizează şi impregnează ciclul emoţiilor şi interacţiunilor dintre parteneri. Răspunsul cel mai des întâlnit în aceste situaţii este ascunderea iar tendinţa emoţională a fiecăruia este să îşi ţină sinele vulnerabil departe şi cât mai la adăpost de orice eventuală posibilă rană, oricât de mică. Pentru că noi folosim ochii celuilalt pentru a ne reflecta în ei ca într-o oglindă, atunci când partenerul este critic sau ne-a rănit ne copleşesc sentimente foarte dureroase ca ruşinea sau teama de a dezamăgi şi începem să ne vedem astfel prin ochii celuilalt. Începem să ne facem din ce în ce mai mici chiar şi în proprii noştri ochi. Starea depresivă este un răspuns care vine în mod firesc după ruperea conexiunii emoţionale cu partenerul. În plus, ţinem cont că trecutul uneori ne modelează activ prezentul. În momente în care deconectarea este foarte dureroasă noi ne întoarcem în mod natural la mecanismele de coping şi apărare pe care le-am adoptat când eram doar nişte copii şi începem să folosim acele strategii emoţionale şi comportamentale care atunci, demult, ne-au ajutat cumva să ne păstrăm conexiunea cu persoanele semnificative (părinţii) cel puţin într-un fel provizoriu.

love1

Începuturile noi încep cu a cunoaşte modul în care chiar noi suntem cei care crează capcana în care ne simţim prinşi din punct de vedere emoţional, modul în care am ajuns să gestionăm astfel situaţiile şi interacţiunile încât ajungem să îndepărtăm de noi chiar dragostea de care avem cea mai mare nevoie.

Legăturile emoţionale puternice, sigure şi stabile în cuplu încep cu munca de rezolvare până la stoparea ciclurilor toxice şi a Dialogurilor Distructive – cicluri ale dansului deconectării pe muzica distresului emoţional.

Ţinem mereu prezent în minte un lucru foarte important: nu faptele sunt lucrul cel mai important în orice conflict am avea cu partenerul. Problema reală este întotdeauna siguranţa, tăria şi profunzimea legăturii emoţionale dintre noi. Adică este vorba, în mod fundamental de accesibilitate, receptivitate şi implicare, în egală măsură din partea fiecăruia dintre parteneri.

***

Textul este preluat din cartea HOLD ME TIGHT – autor Dr Sue Johnson http://www.drsuejohnson.com/books/hold-me-tight/